Intre migranti si copii – grea alegere!

Stiu…nu e problema noastra…inca.
Intr-adevar…am vazut pozitii radicale atat pro cat si contra primirii migrantilor musulmani in EU. Probabil, de ambele tabere, conduse sau iscate din prejudecata, (re)sentimente, impulsivitate…
Totusi, pentru a evita polemica, as vrea sa vedem fenomenul in sine, tratand doua aspecte mai putin atinse in aceasta perioada tulbure: de ce migrantii vin asa cum vin si de ce Europa gestioneaza situatia asa cum o gestioneaza.
Pentru ca, sa fim seriosi, autoritatile statelor europene de tranzit se comporta ca in povestea cu „-Daca stau zice ca-s usuratica, daca fug zice ca-s proasta…mai bine ma impiedic!” Adica exact genul acela de atitudine simulata care da apa la moara atat celor pro, cat si celor contra. Si atunci…de ce procedeaza astfel?

Explicatia este una simpla, dar revelatoare pentru multi. Pentru ca Europa moare incet, de batranete. Iar inainte sa „moara de batranete”, va muri de foame. Pentru ca europeanul mediu traieste tot mai multi ani, dar are tot mai putini urmasi. In acest ritm, peste numai trei decenii exista riscul ca in Europa sa nu mai fie suficienti oameni in campul muncii pentru a-i sustine pe cei retrasi la pensie si pe cei care au nevoie de asistenta sociala. Calculul e simplu si de bun simt: e nevoie de cel putin 2.1 ( „doi si un pic”) copii nascuti vii per fiecare mama fertila pentru ca sporul natural sa fie pozitiv, iar populatia sa ramana cel putin constanta de la o generatie la alta. Ce se intampla de fapt acum? Cele mai imbatranite tari ale Europei, Italia si Germania, se situeaza undeva la 1,3 nasteri per femeie fertila. Nici Romania nu sta bine, fiind aproape de media europeana, undeva pe la 1,5.

Stiind aceste lucruri, este lesne de inteles de ce Germania si Italia, intre altele, sunt state tolerante si chiar deschise migrantilor din Levant. Atitudinea Ungariei este cea mai apropiata de expresia grosolana de mai sus: parca s-ar descotorosi de ei, lasandu-i sa plece mai departe, dar parca ar incuraja o parte sa ramana, blocand trenurile si transportul in comun catre Vest pentru cei fara legitimatii valabile ( adica toti migrantii ). Ordinar vorbind, pentru Europa, acum, este mai usor sa dresezi un om matur sa munceasca, sa-l „readaptezi” chiar daca apartine unei culturi diferite, decat sa-l nasti.

In ceea ce priveste comportamentul migrantilor, sa facem un exercitiu de imaginatie: la adapostul de animale, o familie trebuie sa aleaga dintre mai multi caini pentru adoptie. Desi sunt iubitor de animale si nu discriminez dupa rasa, va spun sigur ca va fi ales cainele cel mai „adecvat” familiei respective, nu cel care sufera mai mult sau care are cea mai mare nevoie de o familie. Ei bine, migrantii din Orient stiu asta. Si adopta imaginea Occidentului in periplul lor. Va lamentati ca par ipocriti cerand azil cand au haine de firma, Iphone si stiu vorbi englezeste? Ati primi mai usor in comunitatea voastra un arab tipic cu turban, imbracat in cearsaf si zbierand mereu „Alah!”? Exact!

PS: Vreti sa discutam despre un exod mai apropiat de comunitatile romanesti? Intrebati-va ce s-a intamplat cu sasii nostri in anii ’80. O Germanie de Vest care deja avea natalitate scazuta, a putut „importa” vorbitori nativi de germana, gata educati, relativ harnici si de varsta muncii. Vorbim despre dreptate sociala, despre drepturi ale omului? Sau despre un troc cvasi-comercial facut de Ceausescu, intr-o perioada in care avea nevoie de resurse materiale si know-how nemtesc, dar beneficia de sporul natural fantastic din decada 1980-1990. Ce vremuri!