Archive for the ‘Calatorii’ Category

Ordine în haos, la înălțime!

Posted: 25 iulie 2016 in Calatorii
Etichete:, , , ,

13738169_1199143710116603_9036589415948490642_o

Nu am intenția să relatez aici desfășurarea evenimentului de sâmbătă de la Baza aeriana 71 de la Luna. Sunt suficiente articole de presă care o vor face mai precis şi cu mai mult talent narativ. Vreau, însă, să pun accentul pe alte două aspecte, ceva mai subtile, însă cu mare încărcătură şi valoare umană.

În primul rând, grija pentru public. Echilibrul foarte fragil între dorința miilor de privitori de a fi aproape de aparate care zboară cu sute de km/h şi evitarea evenimentelor neprevăzute este o realizare fantastică din partea organizatorilor, una care trece prea des nevăzută. Până nu am avut experiența directă a pilotării unui avion, şi eu credeam că aceste aparate zboară oarecum automat, firesc, simplu. Când, de fapt, pilotarea unui avion înseamnă verificarea şi ajustarea, ciclic sau progresiv, a zeci de parametri în intervalul unui minut. În fiecare minut al zborului. Iar presiunea pe pilot e mult mai ridicată la altitudine minimă, în preajma solului şi între mii de privitori. Grăitor în acest sens este concluzia unei ziariste din presa locala bistrițeană, care, acum două luni, la show-ul AeroBis organizat la noi, ajungea la o concluzie foarte adevărată: elementul comun definitoriu pentru piloții de avion este calmul. Nici nu se poate fără!

Celălalt aspect crucial, dar „invizibil” pentru publicul larg, este sincronizarea radio a aparatelor. Dacă cea aer-aer, între avioanele care zboară acrobatic în formație este oarecum intuitivă, cea sol-aer mi se pare şi mai remarcabilă. Gândiți-vă că, la un moment dat erau vreo 20 de aparate concomitent în aer ( vreo 8-10 avioane supersonice de vânătoare – F15 şi MIG 21 şi încă câteva aparate mai ușoare, de acrobații ). Toate solicită, într-o ordine a priorității, instrucțiuni sau ordine de zbor şi orientare de la sol. Vă dați seama ce măiestrie şi ce capacitate de atenție distributivă trebuie să aibă coordonatorul de zbor din turnul de control! Sigur, uneori comunicațiile nu sunt realizate perfect şi atunci intuiția şi disciplina celor aflați sus compensează tendința de haos.

În articolul următor vă voi expune impresia mea personală despre piloții acestui eveniment, în special despre discuțiile avute cu piloții militari americani. Zbor lin!
Foto1: Parasutist, cu un steag imens
Foto2: Doua MIG 21 escortand un F15, fotografii realizate de Sorin R
13735746_1199143736783267_6049850126772786226_o

Viena, in ritm de vals…

Posted: 1 septembrie 2015 in Calatorii
Etichete:, , ,

Oare curiozitatea si dorinta de descoperire se dezvolta odata cu varsta? Daca intrebi un specialist, iti va spune ca e taman invers: copilaria e perioada deschiderii spre nou, a dorintei de explorare. Personal, cred tot mai tare ca aceasta curiozitate revelatoare este ceva ce se cultiva, atat intelectual cat si emotional. Da…inveti sa sorbi emotia (re)descoperirii…

Pentru mine, Viena nu este noua, am mai vizitat-o in 2002 si 2006…insa felul in care mi s-a devoalat acum m-a facut sa o simt ca la prima vedere. Sau, mai degraba, ca acel sentiment straniu de dejavu. Traiam senzatia
ca am mai vazut-o, aminirile efective neparand aievea. Asa ca o sa va povestesc ca si cum as fi vazut-o pentru intaia oara.

Iconic? Ce este iconic pentru acest oras? Care ar fi suvenirul reprezentativ pentru aces oras? Depinde cine esti! Si atunci, sa luam lucrurile pe rand. Iata cum am facut noi doi, in cele trei zile si jumatate aici. Drumul cu masina din Bistrita a durat 12 ore, intr-un ritm relaxant ( si cu peripetii din partea autoritatilor, atat la venire cat si la intoarcere, dar despre acestea intr-un articol viitor ).
Mumok
Dupa drumul obositor, cel mai potrivit mi s-a parut o plimbare de seara in jurul Palatului Schonbrunn. A doua zi urma o plimbare lunga in zona centrala, mai aglomerata de atractii decat mi-o aminteam. Mai intai am ajuns la imensul complex de muzee din fostele grajduri imperiale. Cele trei curti imense aveau o imbinare inedita intre modern si medieval. Iar cele doua cladiri interioare moderne ( Mumok si Leopold ) sunt atractii in sine. Ramanand la sectiunea muzee, tot in aceasta zona sunt si muzeele imense de Arta si cel de Istorie Naturala, ambele in primele zece pozitii in lume ca si calitate si cantitate a exponatelor. De remarcat ca majoritatea muzeelor si cladirilor impozante de aici au fost contruite pe Bulevardul Ring, care gazduia inainte fortificatiile Vienei. Dupa demolarea lor in perioada imperiala, cei mai puternici nobili si-au construit aici palate care mai de care.
HofburgPeste drum, atat imens cat si fantastic ornat, palatul imperial Hofburg. De fapt un complex de palate, construite succesiv de imparatii dinastiei Habsburg. Daca ar fi sa folosesc un singur cuvant pentru a descrie intregul complex: imperial! Am vizitat multe capitale glorioase europene, insa nicaieri nu am avut senzatia de fast si de grandoare a palatelor regale precum cea avuta aici!
Desprinsi cu greu din interiorul gradinilor superbe ale palatului, am revenit pe Ring pentru a vizita primaria (RathRathausaus) si Parlamentul. ParlamentDaca cel din urma, construit in stil neoclasic, era asemanator cu ce am vazut in Atena sau la Assemble Nationale din Paris, cladirea primariei mi s-a parut cu adevarat deosebita. Avand peste 1500 de camere si construita in cel mai autentic stil gotic, turnurile sale se ridica emblematic peste panorama orasului. De vizitat in aceasta zona: Teatrul popular, cladirea Secession Stephansdomsi zona Spittleberg, pentru a lua masa. Kartner
Am continuat apoi pe frumosul pietonal Kartener, cea mai luxoasa alee de shoping din oras, evident prohibitiva pentru noi ( dar este interesant pentru ceea ce englezii numesc shoping de vitrina ). Multimea de turisti penduleaza aici intre zona palatelor imperiale si una dintre emblemele Vienei, Biserica Stephansdom. Oscilez intre a ma minuna de frumusetea ornamentelor sale si de maiestria de a construi asa ceva incepand in anii 1100.
Ziua urmatoare am mers de dimineata la Palatul Schonbrunn, vechea resedinta a Hasburgilor. IMG_20150829_111339

Grandios, insa nu la fel de impetuos sau luxos precum Versailles. Vizita interioara se face cu ghiduri audio electronice foarte detaliate, in limba romana, incluse in pretul biletului. Printre lucrurile interesante descoperite acolo: majoritatea imparatilor aveau dormitor separat, solitar, alaturi de un birou sGloriettei camera de audiente relativ austere. Insa luxoasa Mare
Galerie isi merita renumele, atat pentru fastuoasele evenimente medievale, cat si pentru intalnirea aici a presedintilor Kennedy si Khruschov, din 1961. Pentru ca majoritatea salilor importante au povestea lor interesanta, va invit sa o cautati mai in detaliu online.
Daca spuneam ca palatul nu este intocmai Versailles, nu acelasi lucru pot spune despre gradinile interioare, intinse pe 1 milion de metri patrati! Pot spune ca ce am vazut aici e mai impresionant decat ce am vazut in Franta. GradiniNenumarate alei de promenada marginite de feluriti arbori, gradini si fantani tematice ( Neptun, Roma antica, Maria Tereza, etc. ), bazine intinse, labirinturi vii. Impresionanta este cea mai veche gradina zoologica din lume si Gloriette, sala de mese impetuoasa, construita pe colina parcului.
Inapoi „in oras”, am fost profund impresionat de armonia si bunul gust al Palatului Belvedere. Construit ca resedinta personala de catre printul Eugen de Savoia din banii primiti ca recompensa pentru implicarea in razboiul pentru secesiunea spaniola, mi s-a parut cel mai primitor si frumos palat din Viena. BelvedereUn nume foarte potrivit!
Highlight-ul zilei de sambata a fost concertul Mozart la Opera din Viena. Impresionanta prin dimensiuni si ergonomie, dezamagitioare ca frumuste in interior, prin contrast cu exteriorul superb, Opera a reprezentat apogeul dar si „cantecul de lebada” pentru arhitectul Van der Null, care s-a sinucis afland ca imparatul Franz Josef a considerat noua cladire semanand cu o gara! Au meritat biletele la balcon, pentru privelistea de ansamblu si acustica exceptionala!Opera
DunareaUltima zi am dedicat-o promenadelor fara destinatie si presiune de timp. Dunarea este relativ departe de centrul orasului, pe langa care trece doar un canal artificial. Insa plimbarea prin cartierul nou financiar de pe malurile ei, pe bulevardul principal de intrare in oras, parcurile minunatelor palate si podurile de pe canalul sau au facut din ultima zi una de relaxare si contemplatie. Am revenit incet in centru, la Stephansdom, pentru a gusta si a simti mai bine atmosfera acestei metropole.
Feelingul general? O oaza de multiculturalitate, de educatie, traditie si excelenta in ceea ce inseamna spirit imperialist. Cu mult bun gust, civilizatie si o mostenire fantastica.
Daca m-as muta aici? Nu este nici Barcelona ca stil de viata, nici Roma ca frumusete si mostenire arhitecturala, nici Parisul ca stil boem. Insa are ceva aparte: acea frumusete a stilului grandios, riguros, nemtesc. A meritat!