Viena, in ritm de vals…

Oare curiozitatea si dorinta de descoperire se dezvolta odata cu varsta? Daca intrebi un specialist, iti va spune ca e taman invers: copilaria e perioada deschiderii spre nou, a dorintei de explorare. Personal, cred tot mai tare ca aceasta curiozitate revelatoare este ceva ce se cultiva, atat intelectual cat si emotional. Da…inveti sa sorbi emotia (re)descoperirii…

Pentru mine, Viena nu este noua, am mai vizitat-o in 2002 si 2006…insa felul in care mi s-a devoalat acum m-a facut sa o simt ca la prima vedere. Sau, mai degraba, ca acel sentiment straniu de dejavu. Traiam senzatia
ca am mai vazut-o, aminirile efective neparand aievea. Asa ca o sa va povestesc ca si cum as fi vazut-o pentru intaia oara.

Iconic? Ce este iconic pentru acest oras? Care ar fi suvenirul reprezentativ pentru aces oras? Depinde cine esti! Si atunci, sa luam lucrurile pe rand. Iata cum am facut noi doi, in cele trei zile si jumatate aici. Drumul cu masina din Bistrita a durat 12 ore, intr-un ritm relaxant ( si cu peripetii din partea autoritatilor, atat la venire cat si la intoarcere, dar despre acestea intr-un articol viitor ).

Dupa drumul obositor, cel mai potrivit mi s-a parut o plimbare de seara in jurul Palatului Schonbrunn. A doua zi urma o plimbare lunga in zona centrala, mai aglomerata de atractii decat mi-o aminteam. Mai intai am ajuns la imensul complex de muzee din fostele grajduri imperiale. Cele trei curti imense aveau o imbinare inedita intre modern si medieval. Iar cele doua cladiri interioare moderne ( Mumok si Leopold ) sunt atractii in sine. Ramanand la sectiunea muzee, tot in aceasta zona sunt si muzeele imense de Arta si cel de Istorie Naturala, ambele in primele zece pozitii in lume ca si calitate si cantitate a exponatelor. De remarcat ca majoritatea muzeelor si cladirilor impozante de aici au fost contruite pe Bulevardul Ring, care gazduia inainte fortificatiile Vienei. Dupa demolarea lor in perioada imperiala, cei mai puternici nobili si-au construit aici palate care mai de care.
Peste drum, atat imens cat si fantastic ornat, palatul imperial Hofburg. De fapt un complex de palate, construite succesiv de imparatii dinastiei Habsburg. Daca ar fi sa folosesc un singur cuvant pentru a descrie intregul complex: imperial! Am vizitat multe capitale glorioase europene, insa nicaieri nu am avut senzatia de fast si de grandoare a palatelor regale precum cea avuta aici!
Desprinsi cu greu din interiorul gradinilor superbe ale palatului, am revenit pe Ring pentru a vizita primaria (Rathaus) si Parlamentul. Daca cel din urma, construit in stil neoclasic, era asemanator cu ce am vazut in Atena sau la Assemble Nationale din Paris, cladirea primariei mi s-a parut cu adevarat deosebita. Avand peste 1500 de camere si construita in cel mai autentic stil gotic, turnurile sale se ridica emblematic peste panorama orasului. De vizitat in aceasta zona: Teatrul popular, cladirea Secession si zona Spittleberg, pentru a lua masa.
Am continuat apoi pe frumosul pietonal Kartener, cea mai luxoasa alee de shoping din oras, evident prohibitiva pentru noi ( dar este interesant pentru ceea ce englezii numesc shoping de vitrina ). Multimea de turisti penduleaza aici intre zona palatelor imperiale si una dintre emblemele Vienei, Biserica Stephansdom. Oscilez intre a ma minuna de frumusetea ornamentelor sale si de maiestria de a construi asa ceva incepand in anii 1100.
Ziua urmatoare am mers de dimineata la Palatul Schonbrunn, vechea resedinta a Hasburgilor.

Grandios, insa nu la fel de impetuos sau luxos precum Versailles. Vizita interioara se face cu ghiduri audio electronice foarte detaliate, in limba romana, incluse in pretul biletului. Printre lucrurile interesante descoperite acolo: majoritatea imparatilor aveau dormitor separat, solitar, alaturi de un birou si camera de audiente relativ austere. Insa luxoasa Mare
Galerie isi merita renumele, atat pentru fastuoasele evenimente medievale, cat si pentru intalnirea aici a presedintilor Kennedy si Khruschov, din 1961. Pentru ca majoritatea salilor importante au povestea lor interesanta, va invit sa o cautati mai in detaliu online.
Daca spuneam ca palatul nu este intocmai Versailles, nu acelasi lucru pot spune despre gradinile interioare, intinse pe 1 milion de metri patrati! Pot spune ca ce am vazut aici e mai impresionant decat ce am vazut in Franta. Nenumarate alei de promenada marginite de feluriti arbori, gradini si fantani tematice ( Neptun, Roma antica, Maria Tereza, etc. ), bazine intinse, labirinturi vii. Impresionanta este cea mai veche gradina zoologica din lume si Gloriette, sala de mese impetuoasa, construita pe colina parcului.
Inapoi „in oras”, am fost profund impresionat de armonia si bunul gust al Palatului Belvedere. Construit ca resedinta personala de catre printul Eugen de Savoia din banii primiti ca recompensa pentru implicarea in razboiul pentru secesiunea spaniola, mi s-a parut cel mai primitor si frumos palat din Viena. Un nume foarte potrivit!
Highlight-ul zilei de sambata a fost concertul Mozart la Opera din Viena. Impresionanta prin dimensiuni si ergonomie, dezamagitioare ca frumuste in interior, prin contrast cu exteriorul superb, Opera a reprezentat apogeul dar si „cantecul de lebada” pentru arhitectul Van der Null, care s-a sinucis afland ca imparatul Franz Josef a considerat noua cladire semanand cu o gara! Au meritat biletele la balcon, pentru privelistea de ansamblu si acustica exceptionala!
Ultima zi am dedicat-o promenadelor fara destinatie si presiune de timp. Dunarea este relativ departe de centrul orasului, pe langa care trece doar un canal artificial. Insa plimbarea prin cartierul nou financiar de pe malurile ei, pe bulevardul principal de intrare in oras, parcurile minunatelor palate si podurile de pe canalul sau au facut din ultima zi una de relaxare si contemplatie. Am revenit incet in centru, la Stephansdom, pentru a gusta si a simti mai bine atmosfera acestei metropole.
Feelingul general? O oaza de multiculturalitate, de educatie, traditie si excelenta in ceea ce inseamna spirit imperialist. Cu mult bun gust, civilizatie si o mostenire fantastica.
Daca m-as muta aici? Nu este nici Barcelona ca stil de viata, nici Roma ca frumusete si mostenire arhitecturala, nici Parisul ca stil boem. Insa are ceva aparte: acea frumusete a stilului grandios, riguros, nemtesc. A meritat!