Posts Tagged ‘secol’

Secolul potrivit

Posted: 11 noiembrie 2013 in Meditatii
Etichete:, , , ,

O sa am indrazneala sa incadrez acest articol tot la categoria Meditatii. Indraznesc pentru ca multi cred ca politica nu are nimic de a face cu meditatia – una este pura si elibereaza sufletul, cealalta tine de exteriorul fiintei si pune la incercare demnitatea.

Aceasta este si tema acestei cugetari. Teoretizata initial in Grecia Antica precum o disciplina demna, eleganta, altruista si inaltatoare, politica a devenit astazi peste tot in lume  un rau necesar, un sacrificiu pentru unii si o aparenta binecuvantare pentru putini. Si spun putini pentru ca politica la nivelul cel mai inalt este o capcana chiar si pentru cele mai complexe personalitati – acesti oameni devin captivi propriei iluzii de putere si statut social. De fapt, tocmai cautarea neincetata a celor doua teluri distrage de la implinirea sufleteasca prin libertate si placeri marunte si spontane. Dar despre aceste dezavantaje in alt articol, de data asta discutam despre alegerea mea de a ma implica!

Va invit sa reflectati putin la istoria omenirii, la ultimele mii de ani. Cu exceptia ultimei margele din acest sireag de perioade, in toata istoria noastra, libertatea si, mai mult, puterea de decizie a apartinut cu adevarat unui grup foarte restrans de privilegiati. Fie ca-i numim despoti, inalti preoti sau oameni foarte avuti, acesti indivizi fie si-au mostenit acest privilegiu, fie l-au dobandit prin varsare de sange. In cele peste trei milenii de istorie documentata a Egiptului antic s-au perindat la conducere 33 de dinastii regale si aproximativ 350 de faraoni – fiecare cu suita de mari preoti, dregatori si alti inalti functionari. In toata aceasta cronica bine documentata nu apare numele unui personaj care sa se ridice din popor, din simpla multime de oameni, altfel decat prin sansa de a mosteni o familie puternica sau de a-si croi drumul ierarhic prin varsare de sange.

Ca niciodata in istorie, astazi avem, indiferent de conditia noastra la nastere, doua privilegii extraordinare. Prima tine de libertatea de a ne decide, politic si civic, propriul destin. A doua tine de posibilitatea sa alegem o alta tara in care sa traim, daca dorim sa o parasim pe cea natala. Aceste doua privilegii pe care noi le consideram banale astazi au fost inaccesibile pentru 99,99% dintre oamenii de pe pamant pentru 99% din toata perioada istoriei umanitatii. Sunt un om al cifrelor. Si aceste cifre imi dau de gandit!

Aici revin la esenta articolului. Nu voi fi absurd – simpla posibilitate de a face ceva nu implica necesitatea de a intreprinde acel lucru. Decizia de implicare in politica poate fi evaluata pe doua dimensiuni. Prima este cea a oportunitatii. Acum 100 de ani sau poate chiar mai putin, sa fi nascut intr-o familie de „oameni simpli” insemna 99,99% sanse sa-ti traiesti toata viata ca taran sau proletar. Desi toti oamenii au „gena” ambitiei si a dorintei de perfectionare, doar relativ recentul mediu liberal ofera sanse echitabile tuturor de propasire materiala si profesionala. Asta pentru ca pune accent pe valoarea individuala, nu pe incadrarea acestuia intr-o clasa sociala sau breasla. Echivalentul politic il reprezinta tanara noastra democratie, pe care o invinovatim pentru toate problemele noastre. Alegem sa dam vina, dar nu luam problema in propriile maini. Spunem ca toti sunt la fel, dar nu venim noi insine cu o alternativa. Iata un motiv pentru care m-am implicat in politica – pentru ca am acest privilegiu, pentru ca pot!

A doua dimensiune tine de sentimentul de datorie civica. Evolutia societatii umane a dus, de la sisteme primitive, despotice, in care conducatorul avea drept de viata si de moarte asupra supusilor, la ceea ce numim conceptual dēmokratía – puterea exercitata de cei multi. Nu o fi ideala, nu poate multumii pe toata lumea, nu poate rezolva problema din perspectiva minoritatii ( nu in sensul etnic ), dar o consideram mai evoluata si potrivita vietii actuale decat o formula in care o persoana sau un grup foarte restrans decide, discretionar, viata tuturor.

Fiecare isi judeca propria viata dupa propriile etaloane. Dar, in conditiile in care ne putem considera foarte norocosi sa traim intr-o perioada in care, inca de la nastere, primim foarte multe comparativ cu inaintasii nostri, eu personal consider datorie morala implicarea altruista intr-o formula politica. Daca ne facem treaba bine vom oferi ceva in plus semenilor nostri si generatiei viitoare. Daca esuam sau intelegem politica intr-un sens egoist, atunci societatea ne va judeca.

Dar, in oricare caz, cel mai aspru judecator al nostru este propria minte. Implicarea in politica iti raspunde cel putin unei intrebari existentiale: daca te implici dar esuezi sau nu aduci nici un aport bun, macar te-ai folosit de un privilegiu pe care, asa cum am aratat mai sus, cei mai multi dintre oamenii care au umblat pe acest pamant nu l-au avut. Daca te implici si aduci un plus societatii, atunci iti faci datoria fata de generatiile trecute care ti-au dat sansa sa fi ceea ce esti azi. Filozofic vorbind, refuzul de a participa la creionarea propriului destin inseamna pur si simplu ca te-ai nascut in secolul gresit!