Posts Tagged ‘psihopat’


Romanul de referinta a lui Camus este si cea mai subtila si reprezentativa implementare a absurdului in beletristica. Fiind o carte atat de complexa si totusi atat de condensata, ea atinge tangential doar grotescul lui Kafka, profunzimea idealista a lui Bruckner si resemnarea pragmatica din scrierile lui Bukovski. Toate intr-o lucrare mai dificil de urmarit decat Ciuma dar incomparabil mai reconfortanta decat Primul Om.
IMAG0284

Romanul debuteaza socant si transmite perfect alura psihopatica ce ne va insoti pe tot parcursul lecturii. Fiind citita mai demult, retin vag peripetiile tanarului Meursault. Totusi, sunt absolut memorabile reactiile sale emotionale la momentele dramatice din viata: moartea mamei, alegerea consoartei, crima si condamnarea.
IMAG0323

Suntem tentati sa il catalogam pe Meursault drept psihopat. Si poate chiar este. Dar nu asta conteaza. Relevant este spiritul neintinat, nealterat de prejudecata, flegmatic pana la extrem in care isi duce viata. Sau, poate, Camus incearca sa surprinda libertatea umana manifestata in mintea celor mai simpli oameni. Ne-am speria de ea? Cu siguranta ar fi socanta in viata romantica.
IMAG0304
Insa definitorie pentru psihopatie este lipsa empatiei cu victima si lipsa remuscarilor. „S-a intamplat. Nu e bine ca s-a intamplat. Dar nu putem face o tragedie din asta” pare a fi rationamentul personajului in fata crimei. Si doresc, dar nu reusesc, sa va surpind izul absurdului din scrierea lui Camus.
25353348_307074826446245_2070393067_o

Cred ca asta va trebui sa descoperiti singuri. Cu siguranta va fi un roman cum nu ati mai citit. Si, daca sunteti ca si mine, va va fi greu sa lasati cartea din mana. Gol, profund, inert si totusi sublim este sufletul „strainului” mediteranean din capodopera lui Camus.
IMAG0324


IMAG4596

Iată o carte care s-a terminat abrupt. Fix când mi se părea că intră într-o alegorie interesantă despre viața efemeră a moliei și atracția ei inevitabilă către orice sursa de lumină care îi aduce pieirea. Dar poate despre astfel de paradoxuri a fost întreaga carte de față. Și bine i-a șezut!

IMAG4588

De ce găsim fascinantă o carte despre psihopați? Din aceleași motive pentru care găsim interesante filmele cu criminali în serie, James Bond și Mata Hari. Sângele rece și apetența spre pericol, risc și violență au fost și sunt mereu pentru oameni precum licăririle arzătoare pentru molie – atracții fatale și irezistibile. Cu diferența ca 99% dintre noi nu acționăm asupra lor și preferăm limitele propriei noastre zone de confort. Ceilalți, 1%, pare-se, nu au definită această zonă de confort.

IMAG4601

Iar aici începe magia. Fiindcă nu tot ce înseamnă psihopatie se încadrează în zona criminalilor și a băieților răi. Majoritatea psihopaților sunt aparent inofensivi și evoluează foarte bine în medii stresante și care necesită abilități deosebite – directori, militari, actori, politicieni. Și se pare că societatea are nevoie de ei.

IMAG4589

Dar ce se întâmplă cu cei care nu-și pot manifesta și „exersa” prețioasele abilități în mediile potrivite? Ei bine, aceștia devin problematici. Pentru că lipsa de empatie, împreună cu un narcisism feroce și sângele rece naște monștri.

IMAG4598

Și aici cartea devine captivantă. Aproape până la punctul în care ne-am dori să fim psihopați. Pentru o zi. Și atunci ajungem să ne întrebăm – care este doza potrivită de psihopatie din fiecare dintre noi? Fiindcă ce ar mai fi viața fără momentele sale de nebunie? Între riscul de a fi niște vite inerte, conduse docil către abator și a fi prădătorii solitari pe care societatea îi repugnă, care ar fi calea de mijloc?

IMAG4604

Una peste alta, cartea este fascinantă. Atât prin prisma exemplelor pe care le reliefează cât și prin ipotezele inedite pe care le propune. Ce puteți dobândi în urma lecturării ei? În primul rând curiozitatea că ați fi printre cei 1% cu această „boala”. Dar și ce „vă faceți cu ea”.

IMAG4618

Și vă veți întreba dacă nu cumva starea de psihopatie nu este de fapt o anomalie regretabilă ci chiar următorul pas al evoluției psihicului uman…

IMAG4620


IMAG4537
Citind in seara aceasta „Intelepciunea psihopatilor”, despre care voi face o recenzie la vremea ei, gandul mi-a zburat la o carte care remarca inca de acum 500 de ani cinismul uman. Si il omagia!
IMAG4540

Fiindca Principele nu este o analiza a psihopatilor care conduc lumea. Ci este unul dintre primele manuale despre cum sa fii unul! Daca „Intelepciunea psihopatilor” remarca subtilitatea cu care psihopatii se infiltreaza in cele mai inalte pături ale societatii, dincoace, Machiavelli concluzioneaza ca singura sansa a unui conducator e sa fie psihopat sau sa gandeasca precum unul autentic.
IMAG4541

Remarcabil este ca, in multe privinte, complexitatea relatiilor interumane din ziua de astazi face ca multe dintre „strategiile de succes” aplicabile doar circumstantelor etatiste de acum 500 de ani au devenit atitudini curente intre oameni de conditie medie in societatea actuala. Cu alte cuvinte, multi oameni ajung azi sa-si considere viata o lupta sofisticata pentru suprematie si dominatie, desi nu vor ajunge probabil niciodata mai mult decat presedinte de scara de bloc.
IMAG4542

Atitudinea lui Machiavelli este una de consilier erudit, pus in slujba Principelui sau. Scrierea aceasta, care compileaza un vast studiu istoric si o buna experienta diplomatica, este cel mai de pret cadou al autorului catre suveranul sau. In paginile cartii, istoria, cu succesele si esecurile ei, este cel mai bun profesor. Asta si atitudinea de psihopat, atat de bine intuita de Niccolo incat i-a imprumutat chiar numele sau: machivelism.
IMAG4539

Deoarece cartea in sine nu este voluminoasa, nu o sa va stric placerea de a descoperi aceste atitudini si metehne direct in ea, prin analogii inteligente si referinte la corespondente istorice. Este remarcabil cum o carte relativ scurta a reusit sa schimbe atatea paradigme politice si sa lase o mostenire pragmatica in lumea mereu schimbatoare si necrutatoare a puterii. Si, mai mult decat atat, ne arata ca avaritia umana este inca nealterata. Ne punem astfel intrebarea daca suntem in continuare la fel de salbatici ca acum mii de ani si daca exista vreo speranta reala de izbavire a omenirii de propria-i ura distrugatoare.
IMAG4538
Si pentru ca am vorbit despre natura umana, salbatica si neiertatoare, nu pot sa inchei fara o celebra maxima latina, care mi-a marcat si impodobit viata mereu: „Audaces fortuna juvat!”
IMAG4543