Neajunsul de a cugeta în ziua de azi este că aproape tot ce filozofez a fost gândit și publicat anterior. Bineînțeles, mult mai profund și mai frumos scris decât as putea eu. Și atunci, dacă totuși doresc să-mi aștern gândurile, mai pot avea prezumpția de originalitate și oportunitate? Pot fi mai mult decât sintetic și sincretic? Optimist fiind, am căutat un răspuns în acest sens. Fiind sigur că există unul!
Există, bineînțeles, varianta… să devin pur și simplu filozof. De meserie. Cu studii, licența, iar studii și apoi rezultate. Avantajul este ca aș avea scrieri considerate implicit pertinente. Dezavantajul este că, poate, ar trebui să mă abat de la ceea ce fac acum sau vreau să fac cu viața mea. Pentru mine, e exclus!
Și atunci, mi-a rămas cealaltă variantă: să mă gândesc la șansa de a-mi transforma cotidianul în filozofie…ziua în filozofie…întreaga viață într-un parcurs filozofic. Și, cel mai important, să-mi fie suficient ca eu sa fiu singurul meu cititor – propriul meu martor, cel mai aspru critic.
Sunt propriul martor al unei transformări de la un simplu clișeu, la o veritabila revelație. Aceea de a-mi face propria viață o cugetare filozofică. Îmi conduc fiecare zi astfel încât sa am ce admira, contempla și rememora. Fac asta interiorizând cât pot de mult fiecare experiență, iar apoi dând înapoi puțin din ea.
Cum interiorizez mai bine o experiență? Simplu – meditând. Ceea ce pare la prima vedere o pierdere de vreme devine, cu exercițiu, o „unealtă” fantastică! Transformă timpul scurs în neant, dintr-un adversar cu care pare că ne întrecem mereu, în cel mai generos prieten.
Cum dau înapoi puțin? Făcând în fiecare zi cel puțin o persoana să zâmbească. Nu pentru ca as aștepta ceva înapoi, nu ca un exercițiu motivațional, nici pentru că iubesc zâmbetul. Ci pentru că nu mă simt străin de această lume. Pentru ca mă identific cu tot ceea ce vad, simt, gândesc. Nu o fac deoarece „așa e bine”. Pentru că nu există bine și rău într-o etică absolută, devenită un joc de sumă zero.
Există doar jocul, trăirea, visul…
Blog Urs Gavrilă 