Posts Tagged ‘emotii’


Romanul de referinta a lui Camus este si cea mai subtila si reprezentativa implementare a absurdului in beletristica. Fiind o carte atat de complexa si totusi atat de condensata, ea atinge tangential doar grotescul lui Kafka, profunzimea idealista a lui Bruckner si resemnarea pragmatica din scrierile lui Bukovski. Toate intr-o lucrare mai dificil de urmarit decat Ciuma dar incomparabil mai reconfortanta decat Primul Om.
IMAG0284

Romanul debuteaza socant si transmite perfect alura psihopatica ce ne va insoti pe tot parcursul lecturii. Fiind citita mai demult, retin vag peripetiile tanarului Meursault. Totusi, sunt absolut memorabile reactiile sale emotionale la momentele dramatice din viata: moartea mamei, alegerea consoartei, crima si condamnarea.
IMAG0323

Suntem tentati sa il catalogam pe Meursault drept psihopat. Si poate chiar este. Dar nu asta conteaza. Relevant este spiritul neintinat, nealterat de prejudecata, flegmatic pana la extrem in care isi duce viata. Sau, poate, Camus incearca sa surprinda libertatea umana manifestata in mintea celor mai simpli oameni. Ne-am speria de ea? Cu siguranta ar fi socanta in viata romantica.
IMAG0304
Insa definitorie pentru psihopatie este lipsa empatiei cu victima si lipsa remuscarilor. „S-a intamplat. Nu e bine ca s-a intamplat. Dar nu putem face o tragedie din asta” pare a fi rationamentul personajului in fata crimei. Si doresc, dar nu reusesc, sa va surpind izul absurdului din scrierea lui Camus.
25353348_307074826446245_2070393067_o

Cred ca asta va trebui sa descoperiti singuri. Cu siguranta va fi un roman cum nu ati mai citit. Si, daca sunteti ca si mine, va va fi greu sa lasati cartea din mana. Gol, profund, inert si totusi sublim este sufletul „strainului” mediteranean din capodopera lui Camus.
IMAG0324


IMAG4556
Unul dintre cei mai populari specialisti in inteligenta emotionala are o initiativa remarcabila: sa puna la aceeasi masa o pleiada de personalitati din ariile psihologiei, ezoterismului si a filozofiei. Inclusiv pe Dalai Lama. Cele 500 de pagini rezultate reprezinta o saptamana de intalniri si discutii pe nenumarate aspecte.
IMAG4560

Formatul este unul simplu, dar eficient: maxim cateva pagini pentru fiecare subiect in parte. Dupa ce parcurgem o prima parte mai domoala si usor filozofica, trecem la sectiuni cat se poate de actuale si aplicabile in viata de zi cu zi. Esenta cartii este de a cauta sursa si efectul emotiilor daunatoare, indiferent daca ele or fi experimentate de un ascet tibetan sau occidentalul apropiat noua. Universalitatea emotiilor este, deci, o himera sau o realitate ce merita studiata si inteleasa cat mai profund.
IMAG4559

Absolut remarcabile sunt, totusi, diferentele culturale in ce priveste perceperea, intelegerea si gestionarea emotiilor. Unele dintre ele, cum este cazul geloziei, capata o conotatie total diferita de ceea ce semnifica ele pentru noi, vesticii. Nu-i asa ca gelozia nu a sunat niciodata la fel de bine?:
IMAG4561

Fac recenzia acestei carti „la rece”, la doi ani de cand am citit-o. Si am o placere deosebita din a descoperi aspectele insusite din ea. Intre ele si intrebarea daca vrem cu adevarat sa scapam de emotiile distructive. Daca fara ele mai percepem cu adevarat, prin contrast, bucurii, fericire, iubire.
IMAG4562

Totusi, nu pot sa nu remarc cea mai importanta lectie cu care am ramas eu in urma parcurgerii celor 500 de pagini. Cele trei tehnici prin care sa previn sau sa gestionez aparitia emotiilor negative. Da, necesita ceva practica, insa una dintre ele sigur se va potrivi oricui.
IMAG4564

Rasfoind-o in seara aceasta, imi dau seama cate aspecte s-au asezat pur si simplu in constructia mea intelectuala dupa ce am citit-o prima data si ca ele isi fac efectul, desi constient le-am uitat. Si tot acum imi dau seama ca va fi o idee buna sa imi fac timp sa recitesc aceasta carte. Tin minte ca am resimtit-o ca un maraton cand am parcurs-o prima data, dar acum simt cu adevarat ca merita!
IMAG4557


Daca ar trebui sa spun un singur lucru despre toate textele si cartile cu sfaturi in dragoste, atunci el ar fi acesta: nici una nu functioneaza! Ceea ce se potriveste sunt simple coincidente intre concluziile de viata ale unui autor si a catorva dintre cititori sai, care rezoneaza si au avut situatii de viata asemanatoare cu ale lui.

Si atunci, daca „sfaturile” altora nu prea ajuta, ce o face? La 32 de ani, pot spune, atat din fericire, cat si din pacate, ca doar experienta o face. Din pacate fiindca experienta cere multi ani de incercari si greseli. Din fericire pentru ca, la un moment dat, mai repede sau mai tarziu, tot intelegi ce ti se potriveste si „e al tau”.

Dar, sa sarim peste „filozofii” si sa va spun concluziile mele de pana acum. Nu ca ar fi valabila vreuna si altcuiva:
– o femeie de care nu ti-e drag sa o imbratisezi si dimineata, la trezire, nu va avea „viata lunga” in patul tau, indiferent cate acrobatii ar sti la orizontala. Exista o chimie aparte, cea a simplei si sincerei imbratisari. Si ea fie are loc intre cei doi, fie nu, nu se poate cultiva.
– o relatie are acel magnetism in ea atata timp cat extremitatile ei sunt clar polarizate. Cu alte cuvinte, atunci cand el poate fi maxim de barbat si ea maxim de femeie. Orice atenuare in acest sens dezamageste si risipeste romantismul.
– in continuarea liniutei de mai sus, fie exista o potrivire de la inceput, fie nu. Nu poti sa-i spui lui cum sa fie barbat, cum nu-i poti spune ei cum sa fie femeie. Fie iti place, fie mergi mai departe. Orice lalaiala a relatiei care nu are aceasta premisa e fie un compromis, fie un atasament confundat cu dragoste, fie denota un interes ascuns, altul decat satisfactia emotionala.
– se poate si mai rau de atat! In cazul in care rolurile in relatie nu sunt clar delimitate, poate chiar inversate, acolo nu numai ca nu mai exista dragoste, ba isi face aparitia lehamitea si suferinta. Vedem azi atatea relatii in care el devine efemeiat iar ea dominanta. Oi fi eu mai de moda veche, dar intotdeauna mi-a placut o femeie care isi poarta drept singura sa bijuterie acea slabiciune naturala si fermecatoare care pretinde o masculinitate debordanta in completare…
– o persoana dupa care plangi o data, plangi si a doua oara. Asta mereu se invata doar pe propria piele, „the hard way” . Dupa ce inveti asta, dupa prima lacrima, fie ca e in suflet fie pe obraz, apare pentru prima data in relatie intrebarea fatala „Merita?”
– niciodata sa nu te raportezi la iubitul/iubita ta pentru a concluziona cat de misto, frumos, atractiv esti. O data pentru ca ti-o vor spune explicit tocmai atunci cand parerea nu e prea buna. Si apoi, fiindca parerea lor despre tine e strict subiectiva, bazata pe propria lor experienta, fostele lor relatii, asteptarile lor mai mult sau mai putin exagerate. Ea nu e o oglinda, e doar o sita modelata de propriul ei trecut, prin care vor trece doar anumite aspecte ale tale. Insa tu esti mult mai mult da atat…
– legata de precedenta, ca barbat, esti Clark Kent, nu Superman. Ne indragostim tocmai ca sa putem visa, in mica noastra bula emotionala, ca suntem Superman. O persoana langa care nu-ti poti trai, macar la inceput, fantezia unei lumi de vis nu merita timpul tau.
– o persoana care evita intimitatea peste un anumit punct ascunde ceva. Cu alte cuvinte, sexul dupa care „trebuie” sa astepti nu e un sex care sa merite asteptarea. Pentru ca o relatie satisfacatoare emotional se hraneste cu intimitate reciproca. In afara acestui echilibru sanatos, relatia nu e una de dragoste, romantica, autentica. E un targ. Iar emotiile nu se negociaza!

PS: scrisa in graba, diactritice mai tarziu!

FB_IMG_1493806199375