Posts Tagged ‘carte’

Băiatul cu cartea de cafea

Posted: 11 ianuarie 2017 in Meditatii
Etichete:, , ,

​Cafenea, amiaza. Singur la masa, cu laptopul in fata. Liniste. Miros de boabe de cafea. 

Acesta este cadrul povestii de fata. Stiti, oricat de frumos v-ar recomanda cineva o carte, cea mai buna reclama este sesizarea empatica a emotiilor pe care le traieste cel care citeste acea carte. Iată!

Tragand cu ochiul peste ecranul calculatorului, la masa din fata vad așezat,singur, un tanar. Nimic remarcabil. Inchis in gandurile mele, direcția privirii imi era si irelevantă si aleatoare. Revenind asupra lui, ii remarc acea reactie entuziasta si revelatoare, acel „wow, ce chestie, nu m-am gandit la asta pana acum!”. Era cu privirea aplecata. Citea. Dar nu era cu ochii in telefon. Avea o carte stufoasa in fata. 

Revin la ale mele. Imi termin treaba si in timp ce ma echipam sa reintampim gerul de afara, ma uit din nou la expresivul baiat din fata mea. A doua lui reactie de revelatie la ceea ce citeste ma face foarte curios. 

Trecand pe langa masa lui, nu-mi ia decat o secunda sa-i recunosc, dupa inconfundabilele margini cafenii ale invelitorii de coperta, lectura. Daca ar fi sa va descriu si sa sa recomand aceasta carte, nu as putea-o face la fel de convingator precum a facut-o baiatul din fata mea, fara sa scoata o vorba. 

– „Marcus Aurelius, asa-i? ”

– „Da, da” cu un zambet de om inteles si caruia ii este împărtășit entuziasmul. „De cand am inceput-o, nu o mai pot lasa din mână. ”

Era la jumătatea cărții. 

– „Te înțeleg perfect, o vei reciti de cateva ori. Eu nu i-am scapat farmecelor!” si i-am spus in cateva cuvinte concluzia mea despre carte si cum am regasit aplicabil in viata mea „Gândurile catre sine însuși” insemnate acum doua mii de ani de imparatul roman.

Am facut cunoștință. Nu i-am retinut numele. Am plecat de acolo cu un zâmbet satisfăcut – stiam ca trece printr-o cascadă de zeci de mici revelatii. Unice. 

Scriu aceste randuri pe telefon, seara, in timp ce strabat drumurile țării. Este luna plină. Si Venus este chiar in față, deasupra drumului – inspirație de Luceafăr! 


Greu de găsit un inceput de descriere pentru o carte atat de cuprinzatoare si de condensata precum cea de fata. Nenumaratele ipostaze ale iubirii sunt cuprinse integral intre cele doua extreme – nevoia de siguranta si nevoia de libertate.

imag1395

Ca sa raspund intrebarii cuiva apropiat: da, sunt subiectiv. Extrag pasajele relevante si revelatoare mie. Discutia despre eros este totdeauna un joc de rol, si trebuie sa ne pozitionam conform atitudinii noastre, a conditiei noastre sociale si de cuplu. Gandurile la ceas de seara, cu un pahar de vin rosu in mana si „penița” laptopului in cealalta nu lasa loc ipocriziei.

imag0954

Apropos de jocul seductiei,lasand la o parte succesul, remarcabila este mereu eficacitatea ei la extreme. Intre pasivitatea irezistibila si priceperea exersata, seductia lasa prea putin loc de manevra. Esti fie victima perfecta, fie vanatorul iscusit. Iubim cu patima, conjunctural, fie cele mai frivole femei, fie cei mai șarmanți barbati. Orice este intre este o concesie, o abatere de moment sau betie prelungita, survenita din necesitate.

imag1398

Si, cel putin pentru una din parti, jocul in sine este doar un exercitiu perpetuu: inveti gresind si bucurandu-te. Scopul nu este de a obtine ceva. Calea aceasta este mereu perdanta. Scopul este fie de a-ti descoperi potentialul, precum in cazul lui Casanova, fie de a te „dezvalui” ca un impatimit al jocului, un captiv ce trebuie eliberat sau un libertin ce merita capturat pentru totdeauna – vezi povestea lui Don Juan.

imag1401

Am mai intalnit undeva apologia onestitatii marilor seducatori – in Mitul lui Sisif, al lui Camus. Dar despre asta, altadata. Pentru ca acum, discutia se muta catre cel mai mare inamic al iubirii pasionale: monotonia. Paradoxal, dragostea e autodistructiva, are mecanismele ei de a se autoregla ( a se citi „deregla” ), precum acei telomeri ai cromozomilor care previn, ordonat si precis, replicarea la infinit a celulelor si deci curma viata „vesnica”. Legea aici e ca tot ce e frumos nu poate dainui, cel mult se transforma. Dragostea usoara, accesibilia si dragostea fidela par a fi fara viitor. Ea fie se transforma in atasament, se reimprospateaza pe termen lung, se „condimenteaza”, fie moare.

imag1400

Iar aici, ajungem la preconceptiile infidelitatii. Ce pare in societate profund blamabil in cazul femeii si scuzabil in cazul barbatului, iata, este intors pe dos de o intelegere mai profunda a naturii adulterului. Pentru ca, nu-i asa, e mai simplu sa arati cu degetul decat sa intelegi.

imag0955

Femeia sortita sa aleaga mereu „pe cel mai bun” este mai tare prizoniera propriei fidelitati decat barbatul construit mai putin selectiv. Dar sigur, misoginismul si orgoliul gloatei masculine sunt mai la indemana decat intelegerea profunda si acceptarea motivelor si conditionarii femeii de a cauta pe termen lung pe cel potrivit si pe termen scurt pe cel „nepotrivit, dar cu acel ceva…”. Iar aceasta situatie devine tot mai interesanta, odata cu progresul tehnologic.

imag0969

Nu este, de fapt o lupta a sexelor. De ce ar fi, daca resursele sunt, totusi, quasi nelimitate. Este mai degraba o validare reciproca, dar poate ca pretul pe care il pretindem cand ne oferim pe noi insine este prea mare pentru piata. La urma urmei, tot ce avem de oferit in mod real este un trup. Orice oferim in plus creaza atasament, dependenta, patologie. Si este, de fapt, un „cal troian” oferit celuilalt, „din dragoste”. Pentru ca vine cu costuri. Si tot ce vine cu costuri este viciat.

imag0970

Si aici ajungem la latura spirituala a iubirii, ca singur liant universal. Uneori, ea este vazuta ca singur scop al existentei. Precum in miturile ancestrale ale dezmembrarii fiintei umane bicefale, ne comportam de parca menirea noastra in viata ar fi revenirea la comuniune. Si atunci, devine foarte important sa realizam daca aceasta pornire este una naturala sau exacerbata si indusa de vremuri si cultura. Daca e proprie si intima constructiei noastre umane sau e un drog indus de veacurile imemoriale prin care am strabatut.

imag0975

Intrebarea care ma macina acum este una pusa de milioane de ori de-a lungul existentei umane: daca dragostea nu ar exista, ar fi un blestem sau o binecuvantare?imag1403


Revăzând paragrafe fotografiate cu telefonul, mi-a venit ideea unei noi categorii de postări pe blogul meu – Frânturi de carte. Atât ca exercițiu de memorie, cât și ca resursă pentru eventuale recomandări, o să atașez pasaje relevante din cărți citite în ultimii ani într-o ordine arbitrară cronologic.

O să încep cu un autor controversat, care a pornit un curent la limita dintre spiritualitate și filozofie: antroposofie. Am luat contact cu Rudolf Steiner întâi în februarie 2015, citind Filozofia libertății. imag1408

Cartea tratează liberul arbitru, ca singură dovadă a superiorității spirituale a omului în fața altor animale. Acesta, dacă există cu adevărat, dă naștere unei responsabilități existențiale omului, care nu se mai poate ascunde în spatele inerentelor reacții și impulsuri, ci are sarcina să se autodepășească. Deși scrisă limpede și nepretențios, cartea crează niște corelații complexe și uneori greu de urmărit între spiritualitate și filozofie. Ceea ce nu o face deloc o lectură ușoară.

imag1406

Iluzia libertății este doar unul dintre obstacole. Majoritatea obstacolelor sunt create de om, fie prin propria ignoranță aroganță ( capcana de „a ști” ) fie prin necunoaștere ( capcana de „a nu ști” ).

imag1407

Această carte fundamentala mi-a provocat curiozitatea de a-l descoperi mai bine pe autor. Au urmat alte doua cărți ale sale, Cunoașterea inițiatică și Teosofie. Prima explorează o spiritualitate ermetică, orientată pe inspirație, intuiție, vis și, în general, cunoașterea interioară a omului. Trimiterile metempshihotice sunt evidente, dar ele sunt descrise într-un fel neagresiv și pentru omul sceptic.

imag1409

Pentru Steiner, calea autocunoașterii nu este călăuzită de dogma ci tocmai de înlăturarea prejudecăților și a preconcepțiilor și deschiderea completă spre intuiție și, respectiv percepție. „Cunoașterea inițiatică” este o carte mai grea și mai profundă decât „Filozofia libertății”, pe care o continuă firesc în explorarea spiritualității umane.

imag1410

Cea de-a treia carte este una care face trecerea de la știința spiritualității la elemente strict inițiatice și, uneori, chiar oculte. „Teosofia” lui Steiner este un studiu descriptiv asupra unor aspecte nepalpabile care vor părea majorității cititorilor neavizați simple speculații. Nu este o carte pentru oricine. Totuși, ea are acea ințelepciune criptată, care, deși accesibil exprimată, lasă locul interpretărilor subiective.

imag1411

Rudolf Steiner are zeci de compilații de conferințe și cursuri, adunate cu grijă de discipolii săi. El crează un întreg univers spiritual, eclectic dar în același timp compatibil cu majoritatea confesiunilor actuale. Această „lume în lume” creată de el aduce cititorului sute de întrebări fundamentale despre condiția sa și rolul său în lume. Și, una peste alta, acesta cred că e cel mai important merit al oricărei scrieri – transpunerea intelectului din rolul sintetic în cel creativ.

imag1405.