Nu mi-au plăcut niciodată în mod special autorii nord-americani. Mereu i-am găsit în exprimare vagi, austeri, simpliști, bruți și prea accesibili. Dar aveau ceva ce scapă „clasicilor” europeni: curajul și autenticitatea. Aaaa…și eternul iz al influenței bahice în fiecare pagină.
Pentru că voi discuta despre o carte a lui Bukowski, nu există inspirație sub imperiul lucidității și nici întâmplare care merită istorisită fără a începe prin „hai să-ți pun un pahar…”. Ori, poate, tocmai atitudinea francă de sclav al alcoolului în ceea ce îl privește pe Henry Chinasky, protagonistul romanului și un portret fictiv dar fidel al autorului, reușește să transmită atmosfera de viață putredă de zi cu zi în marele oraș american.
Cartea oscilează captivant între stilul narativ sec, brut, autentic și uneori repugnant și introspecția protagonistului, privind absolut deschis și cu perfectă acceptare tot ceea ce se întâmplă. Pentru Henry, romanul nu începe tocmai promițător:
Dar, așa cum vom vedea pe parcursul cărții, talentul scrisului are avantajele lui clare în ceea ce privește atragerea sexului opus. Însă nu aceasta este esența cărții. Ci faptul că atitudinea autentic masculină și francă a unui bărbat, cu bune și cu rele, este cel mai puternic afrodiziac. Și romanul va descrie pleiada de femei trecute prin mizerabilul pat al lui Chinaski pentru a edifica această idee. Idee cu care, de altfel, se identifică mulți bărbați trecuți de la etapa de experimentare la cea de savurare a propriei masculinități.
Așa cum bine ați intuit, acolo unde sunt multe femei și un singur bărbat, gelozia naște rivalitate. Acea rivalitate deloc romantică, surdă, pragmatică dar lipsită de imaginație specifică femeilor, așa cum o descria impecabil Anatole France.
Iar manifestarea acestei gelozii va determina unul dintre lait-motivele cartii: „Imi place ca femeile mele sa se inteleaga intre ele!”
Franchețea relatărilor șochează, pe de-o parte și amuză pe de alta. Și probabil că va scinda cititorii în două: între cei convinși de realitatea cotidiană a romanului și cei care-l vor considera prea exagerat pentru a fi plauzibil. Farmecul lui Bukowski intervine aici, el reușind să-i satisfacă și să-i convingă cu umor pe ambii.
Unii ar putea regăsi sugestia misoginismului dacă vor privi cu romantism și feminism acest roman. Alții vor aprecia iscusința de vulpoi bătrân a protagonistului. Iar alții vor remarca falsa „bulă de săpun” a misterului feminin, răsuflat și inutil în calea dorinței carnale firești sau a seducției bărbatului complex și care complexează femeia. Oricum am privi, romanul deschide ușa dorinței sexuale firești omului, fie ea izvorâtă din nevoie sau din arta de a face dragoste. O arta tot mai profanată în societatea lui Henry și, poate, deloc departe de a noastră. Romanul, însa, se încheie cu o surprinzătoare aura de speranță romantică în acest sens…
Blog Urs Gavrilă 