Posts Tagged ‘bruckner’


IMAG0210
Bruckner este scriitorul care reuseste sa surprinda dragostea in notele ei cele mai apropiate lumii actuale. Fara romantism dar cu o deosebita profunzime si fidelitate fata de emotiile descrise, „Care dintre noi doi l-a nascocit pe celalalt?” este o carte de referinta pentru mine. Daca ar fi sa-mi invat fiul despre regulile, riscurile si intruchiparea iubirii masculine si cum tulbura aceasta sufletul barbatului indragostit, i-as da tocmai aceasta carte. Fiindca tocmai despre acest tumult este vorba in prezenta carte.
IMAG0260

Folosindu-se de cele doua personaje diametral opuse, Bruckner creaza alegoria celor doua manifestari ale iubirii masculine: frivolitatea izvorata din sarm si loialitatea ca expresie a sensibilitatii. Cei doi muzicieni se completeaza si par a fi indispensabili unul altuia. Luc ( Lulu ) este introvertit, sensibil si cauta in dragoste liniste, pace sufleteasca si seva atasamentului. Gabriel, in schimb, isi traieste dragostea prin prisma curcubeului de emotii pe care le genereaza in mintea iubitei lui si prin clipele de neuitat pe care le ofera circumstantial femeilor pe care le pune drept paravan intre el si cea pe care nu vrea sa o iubeasca.
IMAG0213(1)

Desi traieste o relatie „linistita”, Luc blameaza obiectul dragostei fiindca il analizeaza si ii gaseste toate neajunsurile, precum un filozof pesimist care este coplesit de propria-i filozofie. Luc iubeste dragostea, o tanjeste, insa uraste obiectul ei: femeia.
IMAG0189

De cealalta parte, Gabriel iubeste licarirea din ochii fiecarei femei, preludiul fiecarei noi oportunitati, miracolul dorintei sexuale. Uraste in schimb dragostea in sine, ca expresie patologica a apropierii excesive si inutile dintre barbat si femeie. Atasamentul amoros serveste, iata, doar femeii si este capcana, pretul platit de un barbat care se incumeta sa ia mai mult decat trupul ei.
IMAG0188

Iar aici incep necazurile. Cartea nu este o poveste de dragoste. Este o descriere a patologiei dragostei, si cum o resimte „bolnavul” masculin. Sunt putini cei care se vor regasi exclusiv intr-un dintre cele doua personaje. Dar cu siguranta alternanta ipostazelor va fi revelatoare pentru oricare barbat ar citi cartea. Personal, m-am simtit ca sub o radiografie fidela a framantarilor mele emotionale. Oarecum inteles, confirmat, razbunat.
IMAG0259

Aspectul usor erotic din exprimare vine doar ca o completare a intensitatii trairilor reliefate, nu ca un scop. Pentru Luc, iubirea se poate intampla doar in absenta pasiunii. Gabriel nu concepe apropierea de o femeie care nu il inebuneste si nu-i stoarce esenta masculina. Luc se foloseste de corpul femeii pentru a-si astampara o dorinta si a-si rezolva o slabiciune. Gabriel isi traieste pasiune tocmai prin spasmele de placere pe care le genereaza si le colectioneaza. Luc „vaneaza” pentru a se hrani. Gabriel traieste doar entuziasmul cursei, a vanatorii si nu apreciaza prada. Luc uraste vanatoarea. Gabriel e dezgustat de prada.
IMAG0209

Intre ipostaza femeii indezirabile dar necesara si cea a femeii fermecatoare dar nesemnificativa, cei doi cauta calea de vindecare din aceasta nebunie numita dragoste. Unde o vor gasi?
IMAG0219


Greu de găsit un inceput de descriere pentru o carte atat de cuprinzatoare si de condensata precum cea de fata. Nenumaratele ipostaze ale iubirii sunt cuprinse integral intre cele doua extreme – nevoia de siguranta si nevoia de libertate.

imag1395

Ca sa raspund intrebarii cuiva apropiat: da, sunt subiectiv. Extrag pasajele relevante si revelatoare mie. Discutia despre eros este totdeauna un joc de rol, si trebuie sa ne pozitionam conform atitudinii noastre, a conditiei noastre sociale si de cuplu. Gandurile la ceas de seara, cu un pahar de vin rosu in mana si „penița” laptopului in cealalta nu lasa loc ipocriziei.

imag0954

Apropos de jocul seductiei,lasand la o parte succesul, remarcabila este mereu eficacitatea ei la extreme. Intre pasivitatea irezistibila si priceperea exersata, seductia lasa prea putin loc de manevra. Esti fie victima perfecta, fie vanatorul iscusit. Iubim cu patima, conjunctural, fie cele mai frivole femei, fie cei mai șarmanți barbati. Orice este intre este o concesie, o abatere de moment sau betie prelungita, survenita din necesitate.

imag1398

Si, cel putin pentru una din parti, jocul in sine este doar un exercitiu perpetuu: inveti gresind si bucurandu-te. Scopul nu este de a obtine ceva. Calea aceasta este mereu perdanta. Scopul este fie de a-ti descoperi potentialul, precum in cazul lui Casanova, fie de a te „dezvalui” ca un impatimit al jocului, un captiv ce trebuie eliberat sau un libertin ce merita capturat pentru totdeauna – vezi povestea lui Don Juan.

imag1401

Am mai intalnit undeva apologia onestitatii marilor seducatori – in Mitul lui Sisif, al lui Camus. Dar despre asta, altadata. Pentru ca acum, discutia se muta catre cel mai mare inamic al iubirii pasionale: monotonia. Paradoxal, dragostea e autodistructiva, are mecanismele ei de a se autoregla ( a se citi „deregla” ), precum acei telomeri ai cromozomilor care previn, ordonat si precis, replicarea la infinit a celulelor si deci curma viata „vesnica”. Legea aici e ca tot ce e frumos nu poate dainui, cel mult se transforma. Dragostea usoara, accesibilia si dragostea fidela par a fi fara viitor. Ea fie se transforma in atasament, se reimprospateaza pe termen lung, se „condimenteaza”, fie moare.

imag1400

Iar aici, ajungem la preconceptiile infidelitatii. Ce pare in societate profund blamabil in cazul femeii si scuzabil in cazul barbatului, iata, este intors pe dos de o intelegere mai profunda a naturii adulterului. Pentru ca, nu-i asa, e mai simplu sa arati cu degetul decat sa intelegi.

imag0955

Femeia sortita sa aleaga mereu „pe cel mai bun” este mai tare prizoniera propriei fidelitati decat barbatul construit mai putin selectiv. Dar sigur, misoginismul si orgoliul gloatei masculine sunt mai la indemana decat intelegerea profunda si acceptarea motivelor si conditionarii femeii de a cauta pe termen lung pe cel potrivit si pe termen scurt pe cel „nepotrivit, dar cu acel ceva…”. Iar aceasta situatie devine tot mai interesanta, odata cu progresul tehnologic.

imag0969

Nu este, de fapt o lupta a sexelor. De ce ar fi, daca resursele sunt, totusi, quasi nelimitate. Este mai degraba o validare reciproca, dar poate ca pretul pe care il pretindem cand ne oferim pe noi insine este prea mare pentru piata. La urma urmei, tot ce avem de oferit in mod real este un trup. Orice oferim in plus creaza atasament, dependenta, patologie. Si este, de fapt, un „cal troian” oferit celuilalt, „din dragoste”. Pentru ca vine cu costuri. Si tot ce vine cu costuri este viciat.

imag0970

Si aici ajungem la latura spirituala a iubirii, ca singur liant universal. Uneori, ea este vazuta ca singur scop al existentei. Precum in miturile ancestrale ale dezmembrarii fiintei umane bicefale, ne comportam de parca menirea noastra in viata ar fi revenirea la comuniune. Si atunci, devine foarte important sa realizam daca aceasta pornire este una naturala sau exacerbata si indusa de vremuri si cultura. Daca e proprie si intima constructiei noastre umane sau e un drog indus de veacurile imemoriale prin care am strabatut.

imag0975

Intrebarea care ma macina acum este una pusa de milioane de ori de-a lungul existentei umane: daca dragostea nu ar exista, ar fi un blestem sau o binecuvantare?imag1403