IMAG0210
Bruckner este scriitorul care reuseste sa surprinda dragostea in notele ei cele mai apropiate lumii actuale. Fara romantism dar cu o deosebita profunzime si fidelitate fata de emotiile descrise, „Care dintre noi doi l-a nascocit pe celalalt?” este o carte de referinta pentru mine. Daca ar fi sa-mi invat fiul despre regulile, riscurile si intruchiparea iubirii masculine si cum tulbura aceasta sufletul barbatului indragostit, i-as da tocmai aceasta carte. Fiindca tocmai despre acest tumult este vorba in prezenta carte.
IMAG0260

Folosindu-se de cele doua personaje diametral opuse, Bruckner creaza alegoria celor doua manifestari ale iubirii masculine: frivolitatea izvorata din sarm si loialitatea ca expresie a sensibilitatii. Cei doi muzicieni se completeaza si par a fi indispensabili unul altuia. Luc ( Lulu ) este introvertit, sensibil si cauta in dragoste liniste, pace sufleteasca si seva atasamentului. Gabriel, in schimb, isi traieste dragostea prin prisma curcubeului de emotii pe care le genereaza in mintea iubitei lui si prin clipele de neuitat pe care le ofera circumstantial femeilor pe care le pune drept paravan intre el si cea pe care nu vrea sa o iubeasca.
IMAG0213(1)

Desi traieste o relatie „linistita”, Luc blameaza obiectul dragostei fiindca il analizeaza si ii gaseste toate neajunsurile, precum un filozof pesimist care este coplesit de propria-i filozofie. Luc iubeste dragostea, o tanjeste, insa uraste obiectul ei: femeia.
IMAG0189

De cealalta parte, Gabriel iubeste licarirea din ochii fiecarei femei, preludiul fiecarei noi oportunitati, miracolul dorintei sexuale. Uraste in schimb dragostea in sine, ca expresie patologica a apropierii excesive si inutile dintre barbat si femeie. Atasamentul amoros serveste, iata, doar femeii si este capcana, pretul platit de un barbat care se incumeta sa ia mai mult decat trupul ei.
IMAG0188

Iar aici incep necazurile. Cartea nu este o poveste de dragoste. Este o descriere a patologiei dragostei, si cum o resimte „bolnavul” masculin. Sunt putini cei care se vor regasi exclusiv intr-un dintre cele doua personaje. Dar cu siguranta alternanta ipostazelor va fi revelatoare pentru oricare barbat ar citi cartea. Personal, m-am simtit ca sub o radiografie fidela a framantarilor mele emotionale. Oarecum inteles, confirmat, razbunat.
IMAG0259

Aspectul usor erotic din exprimare vine doar ca o completare a intensitatii trairilor reliefate, nu ca un scop. Pentru Luc, iubirea se poate intampla doar in absenta pasiunii. Gabriel nu concepe apropierea de o femeie care nu il inebuneste si nu-i stoarce esenta masculina. Luc se foloseste de corpul femeii pentru a-si astampara o dorinta si a-si rezolva o slabiciune. Gabriel isi traieste pasiune tocmai prin spasmele de placere pe care le genereaza si le colectioneaza. Luc „vaneaza” pentru a se hrani. Gabriel traieste doar entuziasmul cursei, a vanatorii si nu apreciaza prada. Luc uraste vanatoarea. Gabriel e dezgustat de prada.
IMAG0209

Intre ipostaza femeii indezirabile dar necesara si cea a femeii fermecatoare dar nesemnificativa, cei doi cauta calea de vindecare din aceasta nebunie numita dragoste. Unde o vor gasi?
IMAG0219


IMAG4596

Iată o carte care s-a terminat abrupt. Fix când mi se părea că intră într-o alegorie interesantă despre viața efemeră a moliei și atracția ei inevitabilă către orice sursa de lumină care îi aduce pieirea. Dar poate despre astfel de paradoxuri a fost întreaga carte de față. Și bine i-a șezut!

IMAG4588

De ce găsim fascinantă o carte despre psihopați? Din aceleași motive pentru care găsim interesante filmele cu criminali în serie, James Bond și Mata Hari. Sângele rece și apetența spre pericol, risc și violență au fost și sunt mereu pentru oameni precum licăririle arzătoare pentru molie – atracții fatale și irezistibile. Cu diferența ca 99% dintre noi nu acționăm asupra lor și preferăm limitele propriei noastre zone de confort. Ceilalți, 1%, pare-se, nu au definită această zonă de confort.

IMAG4601

Iar aici începe magia. Fiindcă nu tot ce înseamnă psihopatie se încadrează în zona criminalilor și a băieților răi. Majoritatea psihopaților sunt aparent inofensivi și evoluează foarte bine în medii stresante și care necesită abilități deosebite – directori, militari, actori, politicieni. Și se pare că societatea are nevoie de ei.

IMAG4589

Dar ce se întâmplă cu cei care nu-și pot manifesta și „exersa” prețioasele abilități în mediile potrivite? Ei bine, aceștia devin problematici. Pentru că lipsa de empatie, împreună cu un narcisism feroce și sângele rece naște monștri.

IMAG4598

Și aici cartea devine captivantă. Aproape până la punctul în care ne-am dori să fim psihopați. Pentru o zi. Și atunci ajungem să ne întrebăm – care este doza potrivită de psihopatie din fiecare dintre noi? Fiindcă ce ar mai fi viața fără momentele sale de nebunie? Între riscul de a fi niște vite inerte, conduse docil către abator și a fi prădătorii solitari pe care societatea îi repugnă, care ar fi calea de mijloc?

IMAG4604

Una peste alta, cartea este fascinantă. Atât prin prisma exemplelor pe care le reliefează cât și prin ipotezele inedite pe care le propune. Ce puteți dobândi în urma lecturării ei? În primul rând curiozitatea că ați fi printre cei 1% cu această „boala”. Dar și ce „vă faceți cu ea”.

IMAG4618

Și vă veți întreba dacă nu cumva starea de psihopatie nu este de fapt o anomalie regretabilă ci chiar următorul pas al evoluției psihicului uman…

IMAG4620


IMAG4556
Unul dintre cei mai populari specialisti in inteligenta emotionala are o initiativa remarcabila: sa puna la aceeasi masa o pleiada de personalitati din ariile psihologiei, ezoterismului si a filozofiei. Inclusiv pe Dalai Lama. Cele 500 de pagini rezultate reprezinta o saptamana de intalniri si discutii pe nenumarate aspecte.
IMAG4560

Formatul este unul simplu, dar eficient: maxim cateva pagini pentru fiecare subiect in parte. Dupa ce parcurgem o prima parte mai domoala si usor filozofica, trecem la sectiuni cat se poate de actuale si aplicabile in viata de zi cu zi. Esenta cartii este de a cauta sursa si efectul emotiilor daunatoare, indiferent daca ele or fi experimentate de un ascet tibetan sau occidentalul apropiat noua. Universalitatea emotiilor este, deci, o himera sau o realitate ce merita studiata si inteleasa cat mai profund.
IMAG4559

Absolut remarcabile sunt, totusi, diferentele culturale in ce priveste perceperea, intelegerea si gestionarea emotiilor. Unele dintre ele, cum este cazul geloziei, capata o conotatie total diferita de ceea ce semnifica ele pentru noi, vesticii. Nu-i asa ca gelozia nu a sunat niciodata la fel de bine?:
IMAG4561

Fac recenzia acestei carti „la rece”, la doi ani de cand am citit-o. Si am o placere deosebita din a descoperi aspectele insusite din ea. Intre ele si intrebarea daca vrem cu adevarat sa scapam de emotiile distructive. Daca fara ele mai percepem cu adevarat, prin contrast, bucurii, fericire, iubire.
IMAG4562

Totusi, nu pot sa nu remarc cea mai importanta lectie cu care am ramas eu in urma parcurgerii celor 500 de pagini. Cele trei tehnici prin care sa previn sau sa gestionez aparitia emotiilor negative. Da, necesita ceva practica, insa una dintre ele sigur se va potrivi oricui.
IMAG4564

Rasfoind-o in seara aceasta, imi dau seama cate aspecte s-au asezat pur si simplu in constructia mea intelectuala dupa ce am citit-o prima data si ca ele isi fac efectul, desi constient le-am uitat. Si tot acum imi dau seama ca va fi o idee buna sa imi fac timp sa recitesc aceasta carte. Tin minte ca am resimtit-o ca un maraton cand am parcurs-o prima data, dar acum simt cu adevarat ca merita!
IMAG4557


IMAG4537
Citind in seara aceasta „Intelepciunea psihopatilor”, despre care voi face o recenzie la vremea ei, gandul mi-a zburat la o carte care remarca inca de acum 500 de ani cinismul uman. Si il omagia!
IMAG4540

Fiindca Principele nu este o analiza a psihopatilor care conduc lumea. Ci este unul dintre primele manuale despre cum sa fii unul! Daca „Intelepciunea psihopatilor” remarca subtilitatea cu care psihopatii se infiltreaza in cele mai inalte pături ale societatii, dincoace, Machiavelli concluzioneaza ca singura sansa a unui conducator e sa fie psihopat sau sa gandeasca precum unul autentic.
IMAG4541

Remarcabil este ca, in multe privinte, complexitatea relatiilor interumane din ziua de astazi face ca multe dintre „strategiile de succes” aplicabile doar circumstantelor etatiste de acum 500 de ani au devenit atitudini curente intre oameni de conditie medie in societatea actuala. Cu alte cuvinte, multi oameni ajung azi sa-si considere viata o lupta sofisticata pentru suprematie si dominatie, desi nu vor ajunge probabil niciodata mai mult decat presedinte de scara de bloc.
IMAG4542

Atitudinea lui Machiavelli este una de consilier erudit, pus in slujba Principelui sau. Scrierea aceasta, care compileaza un vast studiu istoric si o buna experienta diplomatica, este cel mai de pret cadou al autorului catre suveranul sau. In paginile cartii, istoria, cu succesele si esecurile ei, este cel mai bun profesor. Asta si atitudinea de psihopat, atat de bine intuita de Niccolo incat i-a imprumutat chiar numele sau: machivelism.
IMAG4539

Deoarece cartea in sine nu este voluminoasa, nu o sa va stric placerea de a descoperi aceste atitudini si metehne direct in ea, prin analogii inteligente si referinte la corespondente istorice. Este remarcabil cum o carte relativ scurta a reusit sa schimbe atatea paradigme politice si sa lase o mostenire pragmatica in lumea mereu schimbatoare si necrutatoare a puterii. Si, mai mult decat atat, ne arata ca avaritia umana este inca nealterata. Ne punem astfel intrebarea daca suntem in continuare la fel de salbatici ca acum mii de ani si daca exista vreo speranta reala de izbavire a omenirii de propria-i ura distrugatoare.
IMAG4538
Si pentru ca am vorbit despre natura umana, salbatica si neiertatoare, nu pot sa inchei fara o celebra maxima latina, care mi-a marcat si impodobit viata mereu: „Audaces fortuna juvat!”
IMAG4543


Nu mi-au plăcut niciodată în mod special autorii nord-americani. Mereu i-am găsit în exprimare vagi, austeri, simpliști, bruți și prea accesibili. Dar aveau ceva ce scapă „clasicilor” europeni: curajul și autenticitatea. Aaaa…și eternul iz al influenței bahice în fiecare pagină.
IMAG4254

Pentru că voi discuta despre o carte a lui Bukowski, nu există inspirație sub imperiul lucidității și nici întâmplare care merită istorisită fără a începe prin „hai să-ți pun un pahar…”. Ori, poate, tocmai atitudinea francă de sclav al alcoolului în ceea ce îl privește pe Henry Chinasky, protagonistul romanului și un portret fictiv dar fidel al autorului,  reușește să transmită atmosfera de viață putredă de zi cu zi în marele oraș american.
IMAG4319

Cartea oscilează captivant între stilul narativ sec, brut, autentic și uneori repugnant și introspecția protagonistului, privind absolut deschis și cu perfectă acceptare tot ceea ce se întâmplă. Pentru Henry, romanul nu începe tocmai promițător:
IMAG4502

Dar, așa cum vom vedea pe parcursul cărții, talentul scrisului are avantajele lui clare în ceea ce privește atragerea sexului opus. Însă nu aceasta este esența cărții. Ci faptul că atitudinea autentic masculină și francă a unui bărbat, cu bune și cu rele, este cel mai puternic afrodiziac. Și romanul va descrie pleiada de femei trecute prin mizerabilul pat al lui Chinaski pentru a edifica această idee. Idee cu care, de altfel, se identifică mulți bărbați trecuți de la etapa de experimentare la cea de savurare a propriei masculinități.
IMAG4469

Așa cum bine ați intuit, acolo unde sunt multe femei și un singur bărbat, gelozia naște rivalitate. Acea rivalitate deloc romantică, surdă, pragmatică dar lipsită de imaginație specifică femeilor, așa cum o descria impecabil Anatole France.
IMAG4278 Iar manifestarea acestei gelozii va determina unul dintre lait-motivele cartii: „Imi place ca femeile mele sa se inteleaga intre ele!”
IMAG4312

Franchețea relatărilor șochează, pe de-o parte și amuză pe de alta. Și probabil că va scinda cititorii în două: între cei convinși de realitatea cotidiană a romanului și cei care-l vor considera prea exagerat pentru a fi plauzibil. Farmecul lui Bukowski intervine aici, el reușind să-i satisfacă și să-i convingă cu umor pe ambii.
IMAG4318

Unii ar putea regăsi sugestia misoginismului dacă vor privi cu romantism și feminism acest roman. Alții vor aprecia iscusința de vulpoi bătrân a protagonistului. Iar alții vor remarca falsa „bulă de săpun” a misterului feminin, răsuflat și inutil în calea dorinței carnale firești sau a seducției bărbatului complex și care complexează femeia. Oricum am privi, romanul deschide ușa dorinței sexuale firești omului, fie ea izvorâtă din nevoie sau din arta de a face dragoste. O arta tot mai profanată în societatea lui Henry și, poate, deloc departe de a noastră. Romanul, însa, se încheie cu o surprinzătoare aura de speranță romantică în acest sens…
IMAG4308