Archive for the ‘Meditatii’ Category

Dar dacă e un dar?

Posted: 30 decembrie 2016 in Meditatii
Etichete:, , , , , , , ,

Spontan, amintirea dispariției premature a unui coleg de-al meu. La douăzeci și cinci de ani! Asta în timp ce mai toată lumea speră, exprimat mai subtil sau mai răspicat, ca anul 2017 să fie unul mai bun. E la modă zilele acestea. Aceste două gânduri, împreuna, nu mă lasă, acum, să privesc cu ochii minții înainte. Ci, mai degrabă înapoi, la ceea ce a fost 2016. Clișeic, nu fiindcă aș fi norocos că, spre deosebire de mulți alții, eu „am avut un 2016”. Ci pentru că, așa cum a fost el, cu „rele” și „bune”, a fost perfect. A fost singurul 2016 care putea să fie!

Știți ce e interesant? Dacă pui orice om să își amintească o mare nenorocire din viața lui, mai toți spun pe moment că ar da timpul înapoi, să schimbe acel lucru. Dar dacă le reamintești că schimbarea acelui lucru ar putea altera, poate în mai rău sau poate în mai bine, întreaga lor viață de atunci până în acest moment, vei constata ca majoritatea vor ezita și vor spune că, până la urmă, asta e viața și că lucrurile sunt în regulă așa cum sunt ele acum. Nu ar da trecutul lor cunoscut, care i-a făcut ceea ce sunt și care i-a adus până aici, pe un trecut ipotetic, nesigur, care are și cea mai mică șansă să fie mai „rău” decât cel avut până acum. La majoritatea oamenilor, frica de necunoscut e mai influentă decât speranța unei alternative mai bune.

Cu aceste două gânduri în minte, vă propun un exercițiu de optimism, chiar dacă face apel la memoria noastră, nu la capacitatea noastră de a fi vizionari, precum credem că suntem în ultimele zile ale anului. Dacă tot ceea ce s-a întâmplat în trecut este un dar pentru ceea ce suntem acum? Oare trecutul nu este perfect pentru că ne-a făcut exact ceea ce suntem noi acum și nu altceva? Și, dacă ceea ce a trecut a fost un dar pentru noi, de ce nu ar putea fi un dar pentru noi tot ceea ce va veni? Pentru că, indiferent dacă va fi ușor sau greu, plăcut sau nefericit, așteptat sau neprevăzut – totul va fi un dar pentru ceea ce noi vom fi.

Va fi 2017 un an mai bun decât 2016? Va fi la fel!  Va fi doar încă un an care se așterne peste existența noastră. Și această simplă existență este singurul lucru care îl face în mod obiectiv special. Fiindcă pentru cei circa 100 de miliarde de oameni care au trecut deja prin lume și nu mai sunt, el nu există. Nu poate fi nici rău, nici bun. Doar noi, cei ce-i suntem actori, îl putem face, în interiorul nostru, mai rău sau mai bun.

2017 este doar un alt an. Un cadou primit de la viață. Dar oare nu putem noi împarți viața în miile de clipe ce le primim cadou în fiecare an de la ea? Nu toate darurile or fi pe măsura noastră, unele nu ni se potrivesc, altele au culoarea greșită. Dar toate aceste clipe, cum or fi ele, sunt daruri, pentru că ele ne fac ceea ce suntem.

Deseori îmi vizualizez existența precum o scară. Nu știu unde duce, dar știu că am nevoie de fiecare treaptă pe care pășesc. Bună sau rea. Dacă nu ar fi, drumul meu s-ar sfârși. Și atunci, oare, nu e fiecare treaptă un dar? Sper ca treapta trecerii peste ani să fie una pe măsura pașilor voștri!lader

Oh, Be A Fine Girl, Kiss Me!

Posted: 16 iulie 2016 in Meditatii

Cât de generoasă trebuie să fie natura ca, în jurul aceluiași „fir de praf”, să germineze o floare sau o stea. Cum știe ea ca din obscuritate şi insignifiant să creeze frumusețe. Doar dacă…
Sigur! Frumusețea trebuie să fie o stare de existență a naturii!

Căutând cu privirea foarte sus şi foarte jos, îndrăznesc a căuta elementele universale ale frumuseții. În viată, o găsim între sămânța creatoare, celula inițială din care ni s-au divizat toate celelalte și sămânța germinală, cea pe care o produce fiecare organism la maturitate pentru a-şi continua nemurirea sub o altă întruchipare individuală. Farmecul fenomenului vieții constă în frizarea eternității şi neîncetata sa pendulare între forme. Pentru că, nu-i așa, ce plictisitoare ar fi eternitatea mereu aceeași! Şi astrele „trăiesc” un ciclu asemănător. După ce se conglomerează în jurul unui firicel de materie cosmică şi tot acumulează materie, bulgărele de praf devine suficient de masiv pentru a se „aprinde” în toată splendoarea pe care o numim noi stea. Răsuflându-şi lumina în timp, trăind energic şi murind tânără sau mai chibzuită pentru miliarde de ani. Inevitabil, se va stinge într-un corp inert, dar nu înainte de a-şi împrăștia sămânța de praf stelar din care se va forma următoarea generație de stele, într-o răsuflare orbitoare de lumină şi materie.

Vedem cum, atât astrele cât şi viețuitoarele își trăiesc ciclul existentei frumoase, spectaculoase, între două ipostaze înguste, transmițându-şi trecutul şi viitorul prin două strangulări ale existenţei lor. E acea stare de ieșire din inerție a naturii. E acea condiție atât de efemera a întregului, în care privilegiul eternității este suspendat pentru o licărire. Între energicul dar imemorabilul Genesis şi eternul dar întunecatul Thanatos, avem Erosul. Acea sclipire care dă Universului şi eternității un scop. Pentru că, nu-i așa – eternitatea ar trece într-o clipită fără contemplare?!

Atât despre un prim aspect al frumuseții în acest articol. Mi s-a părut interesant să-l numesc printr-un acronim: Succesiunea O B A F G K M reprezintă clasificarea spectrală a stelelor, oarecum de la cele mai „înfocate” la cele mai „cuminți”. Precum fiecare asociere simbolică din mintea noastră, şi exprimarea în engleză a dorinței erotice umane face succesiunea de litere atât de ușor de reținut… Şi atât de dulce!
Foto: Pleiadele ( popular cele 7 surori, cloșca cu puii )

Neajunsul de a cugeta

Posted: 2 februarie 2015 in Meditatii
Etichete:, , , , , ,

thinking

Neajunsul de a cugeta în ziua de azi este că aproape tot ce filozofez a fost gândit și publicat anterior. Bineînțeles, mult mai profund și mai frumos scris decât as putea eu. Și atunci, dacă totuși doresc să-mi aștern gândurile, mai pot avea prezumpția de originalitate și oportunitate? Pot fi mai mult decât sintetic și sincretic? Optimist fiind, am căutat un răspuns în acest sens. Fiind sigur că există unul!

Există, bineînțeles, varianta… să devin pur și simplu filozof. De meserie. Cu studii, licența, iar studii și apoi rezultate. Avantajul este ca aș avea scrieri considerate implicit pertinente. Dezavantajul este că, poate, ar trebui să mă abat de la ceea ce fac acum sau vreau să fac cu viața mea. Pentru mine, e exclus!

Și atunci, mi-a rămas cealaltă variantă: să mă gândesc la șansa de a-mi transforma cotidianul în filozofie…ziua în filozofie…întreaga viață într-un parcurs filozofic. Și, cel mai important, să-mi fie suficient ca eu sa fiu singurul meu cititor – propriul meu martor, cel mai aspru critic.

Sunt propriul martor al unei transformări de la un simplu clișeu, la o veritabila revelație. Aceea de a-mi face propria viață o cugetare filozofică. Îmi conduc fiecare zi astfel încât sa am ce admira, contempla și rememora. Fac asta interiorizând cât pot de mult fiecare experiență, iar apoi dând înapoi puțin din ea.

Cum interiorizez mai bine o experiență? Simplu – meditând. Ceea ce pare la prima vedere o pierdere de vreme devine, cu exercițiu, o „unealtă” fantastică! Transformă timpul scurs în neant, dintr-un adversar cu care pare că ne întrecem mereu, în cel mai generos prieten.

Cum dau înapoi puțin? Făcând în fiecare zi cel puțin o persoana să zâmbească. Nu pentru ca as aștepta ceva înapoi, nu ca un exercițiu motivațional, nici pentru că iubesc zâmbetul. Ci pentru că nu mă simt străin de această lume. Pentru ca mă identific cu tot ceea ce vad, simt, gândesc. Nu o fac deoarece „așa e bine”. Pentru că nu există bine și rău într-o etică absolută, devenită un joc de sumă zero.

Există doar jocul, trăirea, visul…

Secolul potrivit

Posted: 11 noiembrie 2013 in Meditatii
Etichete:, , , ,

O sa am indrazneala sa incadrez acest articol tot la categoria Meditatii. Indraznesc pentru ca multi cred ca politica nu are nimic de a face cu meditatia – una este pura si elibereaza sufletul, cealalta tine de exteriorul fiintei si pune la incercare demnitatea.

Aceasta este si tema acestei cugetari. Teoretizata initial in Grecia Antica precum o disciplina demna, eleganta, altruista si inaltatoare, politica a devenit astazi peste tot in lume  un rau necesar, un sacrificiu pentru unii si o aparenta binecuvantare pentru putini. Si spun putini pentru ca politica la nivelul cel mai inalt este o capcana chiar si pentru cele mai complexe personalitati – acesti oameni devin captivi propriei iluzii de putere si statut social. De fapt, tocmai cautarea neincetata a celor doua teluri distrage de la implinirea sufleteasca prin libertate si placeri marunte si spontane. Dar despre aceste dezavantaje in alt articol, de data asta discutam despre alegerea mea de a ma implica!

Va invit sa reflectati putin la istoria omenirii, la ultimele mii de ani. Cu exceptia ultimei margele din acest sireag de perioade, in toata istoria noastra, libertatea si, mai mult, puterea de decizie a apartinut cu adevarat unui grup foarte restrans de privilegiati. Fie ca-i numim despoti, inalti preoti sau oameni foarte avuti, acesti indivizi fie si-au mostenit acest privilegiu, fie l-au dobandit prin varsare de sange. In cele peste trei milenii de istorie documentata a Egiptului antic s-au perindat la conducere 33 de dinastii regale si aproximativ 350 de faraoni – fiecare cu suita de mari preoti, dregatori si alti inalti functionari. In toata aceasta cronica bine documentata nu apare numele unui personaj care sa se ridice din popor, din simpla multime de oameni, altfel decat prin sansa de a mosteni o familie puternica sau de a-si croi drumul ierarhic prin varsare de sange.

Ca niciodata in istorie, astazi avem, indiferent de conditia noastra la nastere, doua privilegii extraordinare. Prima tine de libertatea de a ne decide, politic si civic, propriul destin. A doua tine de posibilitatea sa alegem o alta tara in care sa traim, daca dorim sa o parasim pe cea natala. Aceste doua privilegii pe care noi le consideram banale astazi au fost inaccesibile pentru 99,99% dintre oamenii de pe pamant pentru 99% din toata perioada istoriei umanitatii. Sunt un om al cifrelor. Si aceste cifre imi dau de gandit!

Aici revin la esenta articolului. Nu voi fi absurd – simpla posibilitate de a face ceva nu implica necesitatea de a intreprinde acel lucru. Decizia de implicare in politica poate fi evaluata pe doua dimensiuni. Prima este cea a oportunitatii. Acum 100 de ani sau poate chiar mai putin, sa fi nascut intr-o familie de „oameni simpli” insemna 99,99% sanse sa-ti traiesti toata viata ca taran sau proletar. Desi toti oamenii au „gena” ambitiei si a dorintei de perfectionare, doar relativ recentul mediu liberal ofera sanse echitabile tuturor de propasire materiala si profesionala. Asta pentru ca pune accent pe valoarea individuala, nu pe incadrarea acestuia intr-o clasa sociala sau breasla. Echivalentul politic il reprezinta tanara noastra democratie, pe care o invinovatim pentru toate problemele noastre. Alegem sa dam vina, dar nu luam problema in propriile maini. Spunem ca toti sunt la fel, dar nu venim noi insine cu o alternativa. Iata un motiv pentru care m-am implicat in politica – pentru ca am acest privilegiu, pentru ca pot!

A doua dimensiune tine de sentimentul de datorie civica. Evolutia societatii umane a dus, de la sisteme primitive, despotice, in care conducatorul avea drept de viata si de moarte asupra supusilor, la ceea ce numim conceptual dēmokratía – puterea exercitata de cei multi. Nu o fi ideala, nu poate multumii pe toata lumea, nu poate rezolva problema din perspectiva minoritatii ( nu in sensul etnic ), dar o consideram mai evoluata si potrivita vietii actuale decat o formula in care o persoana sau un grup foarte restrans decide, discretionar, viata tuturor.

Fiecare isi judeca propria viata dupa propriile etaloane. Dar, in conditiile in care ne putem considera foarte norocosi sa traim intr-o perioada in care, inca de la nastere, primim foarte multe comparativ cu inaintasii nostri, eu personal consider datorie morala implicarea altruista intr-o formula politica. Daca ne facem treaba bine vom oferi ceva in plus semenilor nostri si generatiei viitoare. Daca esuam sau intelegem politica intr-un sens egoist, atunci societatea ne va judeca.

Dar, in oricare caz, cel mai aspru judecator al nostru este propria minte. Implicarea in politica iti raspunde cel putin unei intrebari existentiale: daca te implici dar esuezi sau nu aduci nici un aport bun, macar te-ai folosit de un privilegiu pe care, asa cum am aratat mai sus, cei mai multi dintre oamenii care au umblat pe acest pamant nu l-au avut. Daca te implici si aduci un plus societatii, atunci iti faci datoria fata de generatiile trecute care ti-au dat sansa sa fi ceea ce esti azi. Filozofic vorbind, refuzul de a participa la creionarea propriului destin inseamna pur si simplu ca te-ai nascut in secolul gresit!

Meditatii…

Posted: 6 noiembrie 2013 in Meditatii
Etichete:, , ,

O zi ploioasa…Surprinzator, ceva timp liber la amiaza… O combinatie perfecta pentru meditatie!

Se spune ca meditatia este hrana pentru suflet. Dar atunci, ce rost are sa ma refer la suflet daca nu putem vorbi de un un context altruist. Dar vom vorbi despre suflet cu alta ocazie. Cand o transpunem intr-un context altruist, meditatia devine impartasire. Aici vreau sa ajung.

Intelectual, fac parte dintr-o generatie privilegiata. Am aparut in cel mai bun moment relativ la aparitia Internetului: suficient de devreme incat sa profitam de resursele sale de cunoastere si informatie inca din timpul scolii, dar si suficient de tarziu incat sa ne fi trait tineretea in afara mediului virtual. Suntem privilegiati. In absenta unui filtru, Internetul devine mediul predominant de cunoastere, cand, de fapt, trebuie sa fie doar un mijloc de transmitere facila a informatiei. Iar aici intervin reperele – ce, pe cine, cand si cum alegem sa citim in acest mediu.

In seria de articole din categoria „Meditatii” voi incerca sa tratez subiecte pe care le-am descoperit in afara internetului si sa suscit interesul pentru ele, altora.  Este ceea ce fac deja cu unele dintre hobby-urile mele. Incerc sa popularizez astronomia, sa arat ca exista si arta in bauturi nu doar tarie – in cazul cognacului si sa atrag atentia bistritenilor, prin emisiuni TV, ca suntem intr-o zona propice ciclismului si ca ar trebui sa-l practicam inclusiv pentru sanatatea noastra!

Articolele de care vorbesc se adreseaza altei pasiuni personale compuse: filozofia, setea de cunoastere si meditatia. Ar fi pacat ca cele trei sa nu se impleteasca, ar fi mai seci una fara cealalata si nu ar trezi interesul in aceeasi masura. Trecand peste aceasta lunga introducere, iata la ce ma gandeam in aceasta dupamiaza.

In toata istoria omenirii, perioada in care toate informatiile inregistrate depaseau capacitatea unei persoane de a le citi intr-o viata este relativ scurta. Cu alte cuvinte, in cea mai mare parte a istoriei omenirii, cantitatea de informatie extra-somatica ( adica neinmagazinata in creier ) a fost mai mica decat capacitatea intelectuala a celor mai mari invatati. Momentul esential, de cotitura, a fost aparitia unui alfabet practic, usor de invatat, usor de scris. Desi toata lumea cunoaste alfabetul latin, ca descendent al celui grec, putini se intreaba de unde provin acestea. Eu m-am intrebat asta!

Pe langa remarcabilele lor realizari, grecii a avut sansa extraordinara de a se afla in zona de confluenta a unor mari civilizatii nascute in jurul Mediteranei. Una dintre ele, mai putin cunoscute noua, este cea feniciana. Alfabetul grecesc este derivat din alfabetul fenician, adus in spatiul elen de printul Cadmus. In cazul sau, vorbim de o impletire intre adevarul istoric si mitologie – rezultand un personaj foarte interesant, ce merita aprofundat. Revenind, fenicienii, stabiliti pe coasta estica a Mediteranei, au fost primii mari navigatori si colonisti ai acestei mari. Pentru ei, alfabetul era o necesitate, nu un moft. Aveau un sistem de comunicatii bazat pe scrisori oficiale, cu pecete si o ierarhie navala foarte bine stabilita. Dar….nu au fost inventatori! Au adaptat propriilor nevoi un alfabet „preluat” de la vecinii lor.

Poporul care a dominat cultura si arta perioadei antice in spatiul mediteranean -este cel egiptean. Problema scrierii egiptene consta tocmai in complexitatea ei – hieroglifele. Desi excelenta pentru posteritate, era accesibila doar faraonilor, preotilor si nobilimii care isi permitea un scrib. Si pentru ca acolo unde este o necesitate exista si o cale, tot egiptenii au derivat scrierea lor intr-una mai accesibila. Dar si mai putin cunoscuta: cea proto-sinaitica. Denumirea vine de la locul unde s-au descoperit scrieri – Peninsula Sinai. Si astfel s-a facut trecerea de la alfabetul hieroglific egiptean la cel bazat pe litere, fenician.

Nu-i asa ca puteti vizualiza litera A ( Alpha ), trecuta prin multiple transformari, ca provenind de la hierogliful egiptean Aleph, reprezentat de un cap de bou? Faraonii asa il reprezentau!

aleph